Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

 

Axa prioritară: 2. “Corelarea invăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

 

Domeniul major de intervenţie: 2 “Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”

 

Titlul proiectului: “Şcoli şi comunităţi în acţiune pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii”

 

Beneficiar: Inspectoratul Şcolar al Judeţului Damboviţa

 

Nr Contract: POSDRU/91/2.2/S/64110

 

Ştiri

» Arhiva ştiri

ACTIVITĂŢI DERULATE ÎN PRIMELE 5 LUNI DE PROIECT
Data: 27.12.2010


Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

Domeniul major de intervenţie 2.2. “Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”

Titlul proiectului: „Şcoli şi comunităţi în acţiune pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii”

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/91/2.2/S/64110

 

Zi de zi la şcoală                                                                                                            

 

27 decembrie 2010

 

 

ŞCOLI ŞI COMUNITĂŢI ÎN ACŢIUNE PENTRU PREVENIREA PĂRĂSIRII TIMPURII A ŞCOLII

 

 

ACTIVITĂŢI DERULATE ÎN PRIMELE 5 LUNI DE PROIECT

 

v Studiul diagnostic privind identificarea nevoilor de învăţare şi de consiliere ale copiilor care se află în risc de abandon şcolar

            Proiectul „Şcoli şi comunităţi în acţiune pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii” urmăreşte prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi menţinerea în sistemul de educaţie a elevilor aflaţi în situaţii de risc,  precum şi a celor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate prin dezvoltarea şi implementarea de strategii, măsuri şi instrumente educaţionale specifice.

           Pentru atingerea acestor ţinte, în primele două luni ale proiectului, Centrele Judeţene de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Dâmboviţa şi Ilfov au realizat, sub coordonarea doamnelor directoare Curelea Rodica şi Cuciinic Constanţa, Studiul diagnostic privind identificarea nevoilor de învăţare şi de consiliere ale copiilor care se află în risc de abandon şcolar.

           Obiectivele acestui studiu au vizat întocmirea unei baze de date a elevilor cu  risc de abandon şi stabilirea criteriilor de eligibilitate a elevilor pentru a fi incluşi în grupul ţintă, elaborarea şi administrarea  chestionarelor pentru elevi, părinţi/tutori, cadre didactice, membrii ai  comunităţilor locale, pentru identificarea nevoilor specifice ale grupului ţintă, prelucrarea şi interpretarea  cantitativă şi calitativă a datelor şi stabilirea grupului ţintă pe baza concluziilor studiului diagnostic, constatându-se că în 23 de şcoli din mediul rural şi urban există un număr mare de elevi cu risc de abandon .

 

            Componenţa eşantionului:

*      Elevi: 527 - Dâmboviţa, 500 - Ilfov, cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani, număr egal fete şi băieţi;

*      Părinţi/ reprezentanţi legali: 246 - Dâmboviţa, 250 – Ilfov;

*      Cadre didactice: 255 – Dâmboviţa, 252 -  Ilfov, cu o vechime în învăţământ cuprinsă între 2 şi 42 ani;

*      Membri ai comunităţilor: 128 - Dâmboviţa, 40 – Ilfov, aparţinând categoriilor socio-economice reprezentative la nivelul comunităţilor respective şi care cunosc problematica şcolilor prin natura activităţii lor;

*      Numărul şcolilor incluse: 22 - Dâmboviţa, 25 – Ilfov.

                                

Metoda sociologică utilizată a fost sondajul pe bază de chestionar şi observaţia elevilor în timpul administrării chestionarelor, prin care s-au urmărit investigarea condiţiilor socio-materiale ale familiilor din care provin copiii cu risc de abandon, relaţionarea părinte –copil şi modelele educative oferite de familie, relaţionarea şcoală-familie, absenteismul şi cauzele sale, modalităţile de sprijin oferite copiilor cu risc de abandon, nevoile de consiliere.

              Analiza comparativă realizată în urma prelucrării datelor statistice ale chestionarelor aplicate diferitelor tipuri de repondenţi a evidenţiat următoarele aspecte:

 

Ø    Condiţiile socio-materiale ale familiilor din care provin copiii cu risc de abandon:

·                     Elevii care fac obiectul acestui studiu provin din familii cu situaţie materială precară, aspect evidenţiat atât de elevi prin faptul că apreciază lipsa banilor drept o problemă cu care se confruntă familia (33%), cât şi de părinţi (54% au venituri mai mici decât salariul minim pe economie), cadrele didactice şi membrii comunităţii care plasează pe locul II condiţiile materiale precare  ca un indicator al absenteismului nemotivat al elevilor. Cu toate acestea pot fi constatate diferenţe semnificative între cele declarate de elevi şi părinţi, neconcordanţe ce pot fi explicate şi prin dorinţa elevilor de a  prezenta într-o lumină favorabilă situaţia părinţilor lor (rezultatele înregistrate la întrebările referitoare la condiţiile materiale).

·                     În mediul rural în special se constată o supraîncărcare cu responsabilităţi, dar şi un număr mai mare de situaţii în care problemele financiare nu sunt rezolvate prin plecarea părinţilor.

Alţi indicatori ai riscului de părăsire timpurie a şcolii ce pot fi analizaţi prin răspunsurile elevilor şi părinţilor sunt cei referitori la:

·                     Condiţiile de locuit  neadecvate pentru pregătirea lecţiilor (doar 18% dintre elevi au cameră proprie, restul împărţind camera cu mai mult de două persoane din familie).

·                     Situaţia prezentă a elevilor care se află în grija altor persoane decât părinţii (plecaţi în străinătate), preocupate doar de asigurarea celor necesare traiului zilnic şi mai puţin de motivarea pentru învăţare.

·                     Situaţia materială precară este evidenţiată şi de răspunsurile apropiate ca procente (50 % pentru elevi, 60 % pentru părinţi), referitor la evaluarea veniturilor  actuale ale familiei (loc de muncă, pensionar, şomaj).

 

Ø    Relaţionarea părinte –copil şi  modelele educative oferite de familie:

·                     Familia este cadrul socializării primare a copilului. Modelul oferit de aceasta are o importanţă covârşitoare. În urma centralizării datelor s-a constatat că atât elevii cât şi părinţii au nominalizat numărul mare de persoane  care compune familia (mama, tata, fraţii, surorile, bunicii, unchii, mătuşile, verişorii),  familiile din care provin elevii fiind numeroase ( 61% din familii au peste 4 membri, cel puţin 3 copii).

·                     În absenţa unui model familial funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine cu efecte imediate în însuşirea normelor etico-morale. Atât părinţii, cât şi elevii au evidenţiat prezenţa situaţiilor de risc în propriile familii (consum de alcool, violenţă verbală şi fizică), în procente uşor apropiate ( 60% elevii, 50% părinţii).

·                     Un alt aspect al socializării primare este caracterul relaţiilor copii-părinţi, care trebuie să satisfacă nevoile de apartenenţă, de siguranţă, de sprijin al copiilor, nevoi care odată satisfăcute îi permit acestora să îşi formeze personalitatea.  Aceste nevoi par a fi satisfăcute la majoritatea elevilor chestionaţi. Cu toate acestea sunt, în unele din familii, copii care resimt indiferenţa părinţilor sau consideră că aceştia sunt prea severi. Aceste date sunt confirmate de opiniile exprimate de cadrele didactice şi membrii comunităţii, care plasează pe primul loc lipsa de supraveghere a părinţilor ca principală cauză a absenteismului nemotivat în rândul elevilor.

 

Ø    Relaţionarea şcoală-familie:

·                     În mediul şcolar principalele probleme identificate se referă la modul de relaţionare cu colegii şi la modul de îndeplinire a sarcinilor de învăţare. Indiferent de nivelul de studii al copiilor, pe fondul privării afective acut reclamate de aceştia, violenţa verbală identificată iniţial în familia de origine este regăsită în relaţia cu prietenii, colegii de şcoală şi persoana de îngrijire, chiar dacă un procent mare de elevi apreciază relaţionarea cu colegii ca fiind bună şi foarte bună. Cu toate acestea, ei nu reuşesc să operaţionalizeze acest indicator prin absenţa argumentelor sau neclaritatea lor.

·                     Colaborarea între şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copiilor, ci şi înarmarea părinţilor cu toate responsabilităţile pe care le presupune această acţiune. În acest sens actorii implicaţi în actul educaţional (elevii, cadrele didactice şi părinţii)  apreciază că şedinţele cu părinţii reprezintă modalitatea prin care păstrează cel mai frecvent legătura cu şcoala (75% dintre elevi , 86 % dintre părinţi, 42% dintre cadrele didactice).

 

Ø    Absenteismul şi cauzele sale:

·                     Aspectele prezentate de copii sunt contrazise de evaluările cadrelor didactice care cunosc situaţia acestor elevi şi constată că lipsa de supraveghere din partea părinţilor este un factor esenţial care conduce la absenteismul nemotivat al elevilor.

·                     Modelele educaţionale inconsecvente, comunicarea deficitară între părinţi si copii, conflictele familiale frecvente, nesupravegherea activităţilor din partea părinţilor sunt alţi factori de risc ce apar la aceşti elevi, care pot conduce la abandon şcolar.

 

Ø    Modalităţi de sprijin oferite copiilor cu risc de abandon:

·                     Ultimele întrebări din chestionare vizează identificarea preferinţelor pentru soluţiile oferite în vederea sprijinirii copiilor cu risc de abandon. Astfel, primul loc în ierarhia soluţiilor adoptate este ocupat de posibilitatea de a beneficia de un program suplimentar de pregătire după ore, (42% părinţi, 44% elevi ); pe locul al II-lea,  apar condiţionările referitoare la sprijinul specializat în învăţare acordat în şcoală de profesor/ învăţătoare şi existenţa posibilităţilor materiale în concordanţă cu nevoile existente ( 29 % părinţii, 25% elevii). Părinţii conştientizează situaţia financiară în care se află familia şi apreciază posibilitatea primirii unei mese la prânz, în vederea motivării elevilor pentru frecventarea şcolii.

 

Ø    Nevoi de consiliere:

·                     Necesitatea derulării unor programe de consiliere educaţională atât pentru elevi, cât şi pentru părinţi, reiese din analiza răspunsurilor la majoritatea  itemilor chestionarelor. Astfel consilierea poate fi structurată pe următoarele dimensiuni:

*      Autocunoaştere

*      Îmbunătăţirea relaţiei cu părinţii   

*      Îmbunătăţirea relaţiilor cu colegii 

*      Tehnici de învăţare eficientă   

*      Dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de şcoală  

*      Dezvoltarea abilităţilor  emoţionale şi sociale  

·                     Nevoile de consiliere au fost identificate si pe baza observaţiilor asupra elevilor repondenti, constatându-se, în urma discuţiilor avute cu aceştia şi a completării chestionarelor : dificultăţi de comunicare, dificultăţi de adaptare, deficienţe în îngrijire, supraîncărcarea cu ·                     sarcini in familie.

·                     Plecarea părinţilor pentru perioade îndelungate de timp reprezintă o cauză pentru dezvoltarea comportamentelor disfuncţionale, pentru scăderea performanţelor şcolare şi pentru  degradarea stării fizice, emoţionale, relaţionale a copilului. Acestea sunt cauzate de lipsa controlului, a educaţiei şi a modelelor pozitive.

·                     Totodată, separarea copiilor de către unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra dezvoltării personalităţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului şi, nu în ultimul rând,  la părăsirea timpurie a şcolii.

 Studiul diagnostic a relevat astfel  necesitatea adoptării unor programe pentru elevi, a  unor programe de formare a cadrelor didactice în problematica adaptării şi reuşitei şcolare a elevilor - factori de intervenţie, precum şi a unor programe de formare şi sprijin pentru părinţi.

În judeţul Dâmboviţa, ca urmare a prelucrării datelor şi a concluziilor Studiului diagnostic, a fost considerată oportună derularea programului Şcoală după şcoală în 10 şcoli (selectate în funcţie de numărul mare de absenţe nemotivate, situaţia materială precară asociată cu lipsa unui loc de muncă pentru părinţi, numărul mare de părinţi plecaţi în străinătate, lipsa supravegherii adecvate din partea părinţilor şi/sau a reprezentanţilor legali, rezultate şcolare slabe) şi a activităţilor de consiliere, în funcţie de nevoile identificate, în 20 de şcoli.

Tipurile de activităţi din cadrul programului Şcoală după şcoală  şi identificate pe baza următoarelor nevoi  (sprijin material – acordarea unei mese la prânz, îmbunătăţirea performanţelor şcolare) vor fi axate pe:

-  recuperare a materiei,

-  efectuarea temelor,

-  exersarea tehnicilor de învăţare eficientă,

-  recreere/relaxare.

Referitor la activităţile de consiliere, acestea se vor desfăşura în toate şcolile implicate în proiect, datorită existenţei în mare măsură a nevoilor de consiliere educaţională pe dimensiunile enumerate anterior.

Nr. crt.

Tematica activităţilor de consiliere

1.

Autocunoaştere

2.

Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii

3.

Îmbunătăţirea relaţiilor cu colegii

4.

Tehnici de învăţare eficientă   

« înapoi